Ferma lu` Moş Ghiţă, Sursă de Inspiraţie Pentru Tineri Ţărani

Ferma lu` Moş Ghiţă, Sursă de Inspiraţie Pentru Tineri Ţărani

Ferma lu` Moş Ghiţă din judeţul Neamţ e îngrijită de Oana si Edi Andraş, doi orăşeni uşor trecuţi de pragul de 30 de ani. Ultimii 5 ani i-au petrecut la ţară, unde au ajuns să iubească provocările şi să dea sens moştenirilor primite. Unul a moştenit dragostea pentru pământ, celălalt a moştenit puterea de muncă. Împreună trăiesc visul românesc, al orăşenilor mutaţi la ţară.

Ne-am făcut o idee sănătoasă despre munca zilnică în gospodărie la Ferma lu` Moş Ghiţă. Dincolo de entuziasm şi speranţă, se află experienţa. Ea vine odată cu acceptarea unei stări de fapt menţionată mereu în înţelepciunea populară:

„Ne-am obişnuit cu ideea că natura îşi ia tribut”, mărturiseşte Oana.

solar la Ferma lu Mos Ghita

Linişte la Ferma lu` Moş Ghiţă.

Presărată cu întâmplări haioase şi învăţăminte servite de experienţă, povestea Oanei şi a lui Edi ne ghidează prin hăţişurile (re)întoarcerii la ţară. Inspiraţi de alţi tineri care au ales viaţa la ţară, Oana şi Edi Andraş sunt acum, la rândul lor, sursă de inspiraţie.

 Ce produse are Ferma lu` Moş Ghiţă

„Iniţial am vrut să producem doar pentru noi, să ne asigurăm hrana de zi cu zi. Însa treptat ne-am dat seama că sunt şi alţii care doresc să mănânce sănătos şi chiar unii dintre prieteni ne-au rugat să punem şi pentru ei câte ceva în grădină. Cultivăm multe soiuri de tomate, ardei gras, vinete, ardei iuţi, ţelină, morcovi, ceapă, usturoi, verdeţuri.”

„Producem pentru noi dar şi pentru comercializare legume şi verdeţuri proaspete, lactate şi brânzeturi, ouă, dulceţuri şi compoturi din fructe autohtone, conserve şi murături din excedentul de producţie.”

Care a fost motivaţia din spatele fermei?

I-am rugat pe soţii Andraş să ne spună câte ceva despre ei, despre cum a început totul, prin ce încercări au trecut. Şi am aflat că totul se face cu răbdare, credinţă şi susţinere. Am aflat că agricultura naturală, sănătoasă, e un stil de viaţă.

„Ideea a pornit de la roşii. Bunica mea avea în grădină, prin porumb, nişte roşii mărunţele (super acide, dar şi cu aroma dulceagă), foarte robuste. Ea nu făcea răsad, ci lăsa câteva fructe coapte să se scuture în ogor, şi în primăvară răsăreau plantele singure. Doar le rărea şi eu mergem cu un ciur mare şi culegeam pentru acrit borşul vara. Roşiile astea nu le-am regăsit nicicând în comerţ, şi tare mi-era dor de ele. Aşa am început să cultivăm roşii. Abia anul acesta am primit de la Ecoruralis seminţe din roşiile copilăriei mele (în catalog se numesc roşii sălbatice).”

„Am început să urmărim diferite bloguri de grădinărit, să ne documentăm şi să experimentăm. Edi avea imaginea fermelor din Italia, care-şi vand producţia foarte bine la poarta fermei. Şi aşa ne-am avântat spre un nou mod de viaţă.”

Sura la Ferma lu Mos Ghita (3)

O parte din bufetul animalelor pe timp de iarnă.

Cine are grijă de Ferma lu` Moş Ghiţă

„Eu (Oana) sunt născută şi crescută în Bacău, însă cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o la ţară, la bunici. Facultatea am făcut-o în Bucureşti, am terminat Ştiinta Mediului în cadul Facultăţii de Geografie a Universităţii din Bucureşti. Apoi am lucrat o perioadă în vânzări, customer service şi achiziţii.

Edi e din Dărmaneşti, judeţul Bacău, el nu a avut niciodată nici un fel de legătură cu mediul rural. Chiar putem afirma că a fost oraşean get-beget. A absolvit un liceu economic în Roma, Italia, după care s-a mutat în Bucureşti, încercând să urmeze o facultate tot în domeniul economic.Cursurile nu prea au fost pe placul lui, motiv pentru care a început să lucreze ca agent de vânzări pe la diverse companii.

În 2010 ne-am hotărât să rupem monotonia cotidiană a vieţii din Bucureşti şi să ne mutam la Staniţa, foarte aproape de locul copilăriei mele. Nu ştiam foarte clar ce o să facem, însa ştiam clar ce NU mai vrem să facem.”

Rosii in solar la Ferma lu Mos Ghita (23)

De la roşii a pornit totul.

Din Capitală la Ferma Lu` Moş Ghiţă

Drumul de la oraş la gospodăria de la ţară a fost presărat cu de toate. Învăţăminte, învăţătură de minte şi eşecuri. Toate au dus spre o dorinţă din ce în ce mai puternică de a reuşi. Natura e mărinimoasă cu cei care o îngrijesc. După greşelile din primul an, cei doi soţi au învăţat cât de important este să poţi să te uiţi cu sinceritate la ce ai greşit şi să înveţi să nu mai repeţi greşelile. Aşa ai timp de greşeli noi, care te propulează spre succes.

Ce au învăţat în primul an, au aplicat mai departe. Au învăţat atât din proprie experienţă, cât şi din resurse online. La sfârşitul articolului găseşti o listă de bloguri care i-au inspirat pe Oana şi Edi.

„Am început cu o grădină de 8 ari în care am cultivat tot ceea ce e necesar unei familii: zarzavaturi, legume, rădăcinoase. În primul an, Edi a construit un mic solar de vreo 50 metri pătraţi în care am avut doar tomate. Răsadurile ni le-a dat mătuşa mea, drept urmare am avut doar roşii de Buzău şi Inimă de bou. Nu am fost prea încântaţi de rezultate, a fost muncă multă fară documentare: nu am îngrăşat suficient solul, nu am udat la timp, le-am legat târziu, nici nu ştiam ce înseamnă copilit sau cărnit. În anul urmator ne-am făcut singuri răsadurile: a pus roşii cherry şi inimă de bou. Edi a extins solarul, l-am făcut aproape dublu.”

Greşelile de începători fără prea multe cunoştinţe au fost cărămizile pe care au construit o gospodărie solidă. Solarul recent extins a devenit victima vremii, dar Oana şi Edi au revenit mai puternici şi mai pregătiţi.

„Am macerat găinaţ de la găini şi am pus soluţia în apa de udat. Am avut o minunăţie de recoltă. Am dat vecinilor, rudelor, am dus şi la piaţă. Partea cu piaţa a fost un eşec total, nimeni nu a cumpărat, toată lumea caută doar roşiile mari, rotunde, perfecte ca aspect. Nu prezentau nici un interes roşiuţele noastre crescute natural.

În iarna urmatoare ni s-a dărâmat solarul, a fost un viscol foarte puternic şi structura de lemn a cedat, toată partea de nord s-a prăbuşit. Am decis să nu-l mai reparăm şi în acel an am avut doar cultură în câmp.

Abia anul acesta în primăvară am achiziţionat un solar cu arce din oţel galvanizat, tot cam 100 de metri pătraţi suprafaţă. Am pus în el doar roşii: roşii Azoycha, roşii Marmande, roşii San Marzano, roşii mari de Dâmboviţa, roşii orange banana, roşii galbene prunişoară şi cherry roşii.

Putem spune că anul 2014 a fost unul în care am început să valorificăm din ceea ce am produs.”

solar la Ferma lu Mos Ghita (17)

Solarul de unde pornesc legumele de la fermă.

Totul porneşte de la seminţe

Ne place să ştim ce seminţe înobilează gustul legumelor autentice. Tocmai de asta ne interesează ce fel de seminţe de legume folosesc fermierii.

Seminţele le-am colectat de la Banca de gene Suceava, de la Ecoruralis, de pe Grupul seminţe libere de pe Facebook, de la diferiţi bloggeri pasionaţi de grădinărit. Le-am înmulţit pe parcursul a 2-3 ani.  Am avut anul acesta peste 40 de soiuri de roşii, şi tare drag ne-a fost să le vedem, să le idetificăm, să le gustăm, dar mai ales să primim laude din partea celor care au cumpărat şi ne-au transmis că au resimţit gustul copilăriei.

Marea majoritate a seminţelor pe care le folosim sunt seminţe de “colecţie”, adică sunt recoltate de la plantele crescute de noi. Însă trebuie să recunoaştem că înca mai folosim şi seminţe din comerţ pentru că încă nu am recoltat seminţe de morcov, păstârnac, vărzoase.”

ardei la Ferma lu Mos Ghita (26)

Nuanţe de sănătate în ardei la Ferma lu` Moş Ghiţă

Condiţiile meteo decid cultura

„Anul acesta a fost unul favorabil roşiilor. Nu s-au îmbolnăvit, e drept că le-am şi stropit preventiv cu lapte diluat cu apă şi cu macerat mirositor de urzică şi tătăneasă. La vărzoase în schimb, a fost jale, s-au umplut de păduchi cenuşii încă din stadiul de răsad şi nu am reuşit defel să o scoatem la liman: am stropit cu soluţie de ardei iute, am pudrat cu cenuşă, am stropit cu ceai de pelin, nici un efect. Dimpotrivă, părea chiar să le placă.”

Căpriţele de la Ferma lu Mos Ghita (31)

Căpriţele de la Ferma lu` Moş Ghiţă la bufet.

Animalele de la Ferma lu` Moş Ghiţă

La ţară te îndrăgosteşti de natură, de aer, de plante, păsări şi animale. Povestea lor cuprinde o frumoasă poveste a înţelegerii între generaţii. Mama Oanei le-a fost alături în treburile gospodăreşti de neînlocuit. Bunica le-a oferit, ca pe vremuri, o moştenire preţioasă, şansa de a învăţa.

„Deşi iniţial am pornit de la ideea de a cultiva legume, Edi a început să facă planuri de extindere şi pe zona de creştere a animalelor. Aşa că într-una din zile, în primul an de ţărani, m-am trezit că a cumpărat 20 de pui zburătăciţi, din aceia cu penaj roşcat. Nu aveam poiată, de fapt nu aveam nici un fel de anexă în care să-i ţinem. Le-am încropit un ţarc în curte în care-i ţineam ziua, iar seara îi strângeam într-o balie de plastic acoperiţi cu un ţol vechi. Mama mea fierbea urzici, le toca şi le amesteca cu crupe pe care le cumpăram de la moară şi aşa i-am crescut până n-au mai încaput în balie. Astfel Edi a construit primul său adăpost – poiata de găini – din scânduri vechi, căptuşită cu tablă şi acoperită cu azbest. Arăta orbil, însa a adăpostit primii noştri pui un an întreg.

Puii de ţară cresc natural.

Puii de ţară cresc liberi, natural.

În anul următor am primit de la unchiu meu o căpriţă  – pe Rita, am mai cumpărat noi două ieduţe, apoi înca trei, cert e ca acum avem 12. Iar acum doi ani, bunica mea ne-a dat o văcuţă cu viţică  – Matilda şi Bruna. Tot Edi a bâzâit că-i trebuie vacă. A mers 16 kilometri pe jos până în satul bunicii să le aducă. Deşi era vară şi ne gândeam că avem suficient timp să construim grajdul, la scurt timp după ce le-am adus acasă a fost o noapte ploioasă, şi noi nu aveam nici un fel de adăpost pentru vacă. Pe Bruna am băgat-o în spaţiul unde ţinusem căpriţele în iarnă, însă Matilda nu încăpea decât pe jumătate. Aşa că am împins-o pe jumătate în interior, iar deasupra jumătăţii care-i rămânea afară, am pus umbrela de la terasă. Aşa a dormit în acea noapte ploioasă Matilda noastră. Acum avem cinci văcuţe şi o viţică.

Cu ce sunt hrănite animalele de la Ferma lu` Moş Ghiţă

Când vedem păsări de curte alergând nestingherite, gândul ne duce la bunici, la ţară. Ne interesează cu ce sunt hrănite păsările ca să nu uităm felul natural de creştere al animalelor. Ca şi în cazul oamenilor, hrana potrivită şi de calitate, libertatea de mişcare, aerul curat şi dragostea cu care sunt îngrijite, compun garanţia calităţii vieţii şi a scopului fiecaruia.

Oana ne-a povestit de animalele pe care le-au primit şi care au crescut şi s-au înmulţit la Ferma lu` Moş Ghiţă.

Păsările mănâncă boabe de porumb şi grâu, iar uneori şi floarea soarelui. Vara le ţinem în curtea lor (o livadă de 10 ari), însă după ce terminăm de recoltat, le lăsăm libere pe întreaga suprafaţă din jurul casei. Avem acum găini, gâşte, raţe mute, bibilici, şi anul viitor dorim să creştem şi curci.”

„Porcii primesc uruială de porumb, zer, fructele şi legumele improprii consumului uman şi foarte multe buruieni plivite din grădină.”

„Caprele merg din mai până în noiembrie la stână, iar în timpul iernii, primesc fân cosit şi lucernă. Uneori, după ce fată, le mai dăm şi lor uruială de porumb.”

„Văcuţele pasc vara pe imaşul satului, le ducem dimineaţa şi le aducem seara. Iarna primesc fân, lucernă, coceni de porumb şi uneori amestecuri de dovleci cu sfeclă şi mere (doar când avem).”

„Toate animalele noastre sunt alintate şi iubite. Văcuţele întind capetele să fie scărpinate ori de câte ori îl văd pe Edi, căpriţele şi căluţul vin şi mănâncă din mână dacă le dai morcovi sau mere, gâştele şi raţele stau să le mângăi pe creştete. Chiar şi porcii, dacă intri în coteţul lor, se tolănesc pe o parte aşteptând să fie scărpinaţi pe burtă. De căţei şi pisici nici nu mai povestesc cât îs de răzgâiaţi.”

pisica la Ferma lu Mos Ghita (34)

Răsfăţ pisicesc.

Unde găsim produsele de la Ferma lu` Moş Ghiţă

„Momentan vindem doar către prieteni şi cunoscuţi. Ne adresăm celor care vor să ştie ce mănâncă şi apreciază gustul mai presus de aspect. Pentru că nu avem volume mari, nu am deschis înca un magazin online, însa lucrăm la asta şi sperăm ca în martie-aprilie 2016 să-l lansăm. Livrăm produsele personal în Roman şi împrejurimi, şi prin curier în alte oraşe.”

„Ideea noastra este ca cel ce ne cumpără produsele să ştie întreaga poveste a produsului respectiv, să ne cunoască şi să aibă încredere că e un produs curat, fără chimicale, un produs cu gust. Considerăm că e foarte importantă legătura dintre producător şi consumator, să înţeleagă munca ce stă în spatele unui aliment natural. Suntem deschişi la vizite oricând, însă am prefera în sezonul cald – din mai până în septembrie, pentru a ne putea organiza mai bine cu “recepţia”.

legume de la Ferma lu Mos Ghita (1)

Oana Andraş: „Am ales să nu ne otrăvim singuri pământul.”

Cum încurajează şi protejează culturile de dăunători

„Ca îngrăşăminte folosim doar îngrăşăminte naturale: gunoi de grajd vechi de cel puţin 4 ani, găinaţ de pasăre bine fermentat, cenuşă, compost din resturile organice din gospodărie. Pentru combaterea dăunătorilor folosim doar tratamente “băbeşti” : macerate de plante frumos mirositoare – urzică, tătăneasă, pelin, soluţie de lapte, soluţie de ardei iute, zaţ de cafea, cenuşă.”

„Uneori functionează, alteori nu. Însă am ales să nu ne otrăvim singuri pământul. Ne-am obişnuit cu ideea că natura îşi ia tribut. Nu poţi să ai toate culturile perfecte, în anii secetosi ai roţii de toata frumuseţea, dar nu ai rădăcionoase, în anii ploioşi, producţia de tomate e compromisă, însă toate celelalte cresc perfect.”

„Ne străduim să prevenim cât putem de mult, însă nu disperăm dacă apar pierderi. Până la urmă, e un stil de viaţă şi nu un business.”

ardei rosu Ferma lu Mos Ghita (2)

Ardei roşu aprins în aşteptare.

Cum se păstreză şi conservă produsele în exces la Ferma lu` Moş Ghiţă

„Cea mai mare parte a ceea ce producem consumăm sau vindem în stare proaspătă, însă toamna evident că de cele mai multe ori e excedent, aşa ca ori congelăm, ori conservăm sub formă de tocană, zacuscă, murături, ori deshidratăm şi facem o minunăţie de vegeta de casă.”

Cum să nu te descurajezi când greşelile costă prea mult

Am întrebat care au fost cele mai grele clipe prin care au trecut, pentru că sunt mereu învăţăminte de extras. Viaţa la ţară e grea, mai ales când socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.

„Cel mai greu ne-a fost când ne-a murit una din căpriţele cumpărate. Habar n-aveam cum se cresc animalele, nici nu ne-am documentat suficient, doar le-am luat şi am crezut că e suficient să le dăm mâncare şi apă şi să le facem curat. Caprelor le plac cerealele, şi din păcate le-am dat prea mult grâu, nu am ştiut că le face rău. A murit în braţele noastre şi am bocit amândoi de nu mai ştia medicul veterinar ce să creadă. Evident că nici nu am vrut să auzim de sacrificat. Cred că asta e cea mai grea parte, să pierzi animalele crescute cu drag.”

„E greu şi când pierzi culturi la care ai muncit de ţi-ai rupt oasele, însă ne consolăm cu ideea că natura îşi ia partea. Sunt altele care rămân şi prosperă. De învăţat încă sunt multe, şi rămânem mereu surprinşi când aflăm tot felul de şiretlicuri de la cei mai tineri decât noi. Un copil de 14 ani, de exemplu, ne-a aratat că laptele se strecoară mult mai uşor dacă tifonul prin care-l treci se udă cu apa rece înainte.”

„Ce am învăţat într-adevăr în aceşti cinci ani de viaţă de ţărani e că viaţa poate fi trăită frumos, cu zâmbetul pe buze, cu un pisic încolăcindu-se printre picioare, cu o căpriţă care-ţi roade marginea hanoracului, cu o ridiche mâncată direct din strat cu puţin pământ. Că lumea te vede şi te salută în sat chiar dacă nu te cunoaşte, că tu vezi feţele oamenilor pe lângă care treci şi chiar poţi schimba o vorbă sau auzi o poveste frumoasă la apus de soare cand iţi aştepţi văcuţa de la imaş. Astfel de lucruri ne fac să mergem mai departe şi să rămânem convinşi că alegerea noastră e cea corectă pentru noi.”

logo Ferma lu Mos Ghita

DIncolo de imagine, e povestea Fermei lu Mos Ghita

Viitorul văzut în încrederea clienţilor şi conversie ecologică

„Pe viitor dorim să intrăm în conversie şi să devenim ecologici şi pe hartie. Noi ştim cum cultivăm şi cum ne creştem animalele, şi cei care cumpără momentan de la noi ştiu, însă pentru a putea susţine ferma pe care ne-o dorim e nevoie să ne extidem şi atunci vrem sa fim de încredere şi pentru viitorii clienţi. Certificarea e importantă pentru marea majoritate a consumatorilor, şi cred că şi eu aşi fi mai sigură să stiu că cel de la care cumpăr e supravegheat şi urmează niste standarde în ceea ce face.”

„Iar ţelul final este să putem să trăim doar din asta, să producem pentru noi însă să şi vindem astfel încât să susţinem financiar ferma şi micile investiţii necesare. Ca şi promovare am început cu blogul, în care povestim ce cum şi cand, avem şi o pagina de Facebook, însă şi prin recomandări.”

De unde numele Ferma lu` Moş Ghiţă?

Oana ne lămureşte că numele este „un omagiu adus celui care a “sfinţit” locul în care stăm acum. Casa, grădina, via, livada, fântana, cam tot ce e la baza fermei a fost ridicat, plantat, săpat de Moş Ghiţă. Casa şi terenul au fost cumpărate de la fiica adoptivă a lui Moş Ghiţă.” Povestea întreagă o găsiţi pe blogul Fermei lu` Moş Ghiţă.

cal Ferma lu Mos Ghita (36)

„Calul lui Moş Ghiţă era singurul care aducea caruţa încarcată cu fân din Pricop.”

Unde e Ferma lu Moş Ghiţă

Găseşti Ferma lu` Moş Ghiţă în sat Stăniţa, comuna Stăniţa, judeţul Neamţ (vezi pe Harta Fermelor).
Îi găseşti la numărul de telefon: 0723 002 132.
Fac livrare în Roman (judeţul Neamţ) şi împrejurimi, şi prin curier în alte oraşe.”
Harta Ferma lu Mos Ghita, Stanita, judetul Neamt

Ferma lu` Moş Ghiţă pe Harta Fermelor

Resurse: inspiraţie de la Ferma lu` Moş Ghiţă

Am vrut să aflăm de unde s-au inspirat Oana şi Edi, ce bloguri au vizitat ca să afle cum se gospodăresc alţii. Credem că inspiraţia şi resursele sunt importante atât pentru a afla informaţii preţioase, cât şi pentru a ne putea găsi uşor motivaţia necesară.

Oana ne spune că „primul blog pe care l-am citit din scoarţă in scoarţă şi care ne-a inspirat a fost blogul Adinucăi. L-am citit si răs-citit, şi abia aşteptam să mai publice câte ceva. Apoi i-am descoperit pe Bucureştenii mutaţi la sat. Pot spune că povestea lor ne-a inspirat cel mai mult. Îi admirăm, îi urmarim cu drag, şi ori de câte ori avem greutăţi cu plantele, ne întoarcem la scrierile Iulianei şi ne luăm porţia de optimism. Şi Vasile Rosciuc ne-a ajutat cu sfaturi şi cu experienţa dumnealui.
Dintre grădinarii pe care-i urmărim cu drag, aş mai menţiona:”

Resurse agricole online folosite de Ferma lu` Moş Ghiţă

PlatFerma 21 de producatori autohtoni de urmarit pe Facebook

About PlatFerma

Descoperim detalii suculente despre hrana autohtonă. Scrie-ne părerea ta despre oricare gospodărie în comentarii!