Cum vede un legumicultor român mutat din țară revenirea în România

A venit timpul să dăm producătorilor români și mai mult spațiu pentru vocile care ne reamintesc de ce avem o țară apreciată din afară. Cuvintele care urmează sunt ale lui Radu Costin Toma, producătorul de legume curate pe care îl știam sub brandul Bio-grădina lui Radu (de acum sub brandul Grădina Echilibrului) și care a luat o pauză de la legumicultură și s-a mutat în altă țară, cu dorința tot mai arzătoare de a se întoarce și a relua activitatea de creștere a legumelor.

Hai să aflăm cum vede un producător român de legume piața românească din afară şi de ce vrea să revină:

Bună ziua, oameni harnici! Înainte de orice, vreau să mulțumesc Adei Țeicu pentru că mi-a oferit deosebita onoare a unui articol pe PlatFerma.ro, platforma pe care eu o văd cu mare potențial în influențarea pozitivă a pieței românești, a consumatorilor și a producătorilor de calitate (aș spune chiar excelentă).

Credeți că exagerez? Mergeți într-un supermarket (oricare), ba chiar și în piață, unde cei mai mulți afișează “produs românesc”, cumpărați produse de acolo, apoi faceți o comparație cu cele ale producătorilor de pe PlatFerma. V-am creat o mică scânteie?

Ce ziceți dacă vă pun neuronii la treabă într-un fel puțin mai diferit decât într-o zi obișnuită? Eu spun că puțin “brain storming” nu strică la o pauză, iar discuțiile constructive întotdeauna ajută. Acest articol ar trebui sa fie util oricăruia dintre noi, atât producători, cât și consumatori.

Numele meu este Toma Radu Costin, mulți mă cunosc drept Bio-grădina lui Radu şi de-acum mă vor cunoaşte ca Grădina Echilibrului. Sunt iubitor de natură, de lucruri sănătoase, de oameni frumoși și, nu în ultimul rând, de gusturi bune. Da, sunt un gurmand convins, în ciuda celor 74 de kg la 1.96 m ai mei. M-am născut și am crescut la țară, ca mulți dintre voi (acolo unde se spune ca s-a născut veşnicia, iar eu sunt convins că așa e).

Câțiva ani am locuit la oraș, timp în care am avut ocazia să înțeleg și particularitățile societății cu mai multe stiluri de viață, după care am realizat că e prea frumos să te trezești dimineața într-o curte cu pomi și verdeață, unde te deșteaptă trilurile de păsări cu noaptea în cap. Are și viața în oraș farmecul ei, doar că eu prefer la țară. Acolo am găsit ritmul care mi se potrivește.

După ce am pus pe picioare Bio-gradina lui Radu (gradină de legume bio) și lucrurile mergeau nesperat de bine, a trebuit sa fac o schimbare în viața mea. A fost una asumată, având în vedere faptul că a trebuit să renunț la grădină pentru altceva (schimbul a meritat, nu am niciun dubiu în legătură cu asta ). Cu toții știm că viața are urcușuri și coborâșuri, de cele mai multe ori neașteptate, așa că trebuie să ne adaptăm. E cineva care nu a schimbat nimic în ultimii ani? Eu văd schimbarea ca pe un progres, chiar dacă uneori o schimbare e percepută inițial ca ceva care îți cam strică ploile.

După niște ani petrecuți pe afară, vreau să mă întorc în România, țară ale cărei frumuseți și bunătăți nu le-am înțeles la adevărata lor valoare decât atunci când nu le-am mai avut, atunci când am realizat ce îți “vinde” marketingul ăla vestic care înflorește lucrurile și le îmbracă frumos astfel încât să te atragă.

Oare este esența vieții un salariu mai bun pentru care să stai departe de prieteni, de locul care ți-a dat amintirile alea copilărești pure, de familie, de bunătățile de care nu te mai saturi atunci când te întorci acasă? Pentru mine nu!

Mai mult de atât, am înțeles că ele trebuie prețuite pentru originalitatea și autenticitatea lor, pentru că ele sunt parte a identității noastre ca popor și asta trebuie subliniat.

Întâmplarea a făcut ca plecarea mea din România să fie înainte de “nebunia” pandemiei. Știu că au fost niște ani grei, cu schimbări majore pentru toată lumea. Totodată, multe afaceri și-au găsit sfârșitul, în timp ce altele au luat ființă. Au fost și cele care au reușit să treacă “nebunia”. Așa cum spuneam, vreau să mă reapuc de ceea ce îmi dă vitalitate în corp și minte (mens sana in corpore sano).

Printre altele, am câteva îngrijorări. Personal, percep 3 probleme majore în România în momentul de față (atât din punct de vedere al producătorului, cât și al consumatorului):

1. puterea de cumpărare a consumatorului final scade de la o zi la alta din cauza guvernării deficitare (taxe mai multe, inflație neacoperită de creștere salarială, etc.);
2. creșterea prețurilor materiilor prime și a materialelor, care duc implicit la scumpirea produsului final;
3. forța de muncă în domeniu a devenit o problemă îngrijorătoare.

Îmi aduc aminte că, în primul an când am început grădina, nu am găsit pe cineva pentru prășit (a trebuit să mă descurc cu familia cât am putut noi), astfel că în toamnă, gradina arăta ca un început de savană. Pe de o parte, eram îngrijorat de cât de mari crescuseră buruienile în grădină și mă gândeam cu groaza la al doilea an, pe de altă parte, am făcut o prioritate din a întreține cu mai multă grijă gradina, lucru care s-a şi întâmplat.

În plus, am găsit niște femei demne de toată admirația pentru conștiinciozitatea cu care își făceau treaba. Este foarte adevărat că, atunci când dai de “angajați” buni (deși eu nu le-am privit nicicând așa), trebuie să îi venerezi. Am avut o colaborare de suflet cu acele femei. Îmi aduc aminte că dimineața le așteptam cu cafeaua și ele îmi spuneau: “Radule, păi noi am venit la cafea, măi, mamă?”

Daca aveți timp și bunăvoința să împărtășiți din dificultățile cu care v-ați confruntat în ultimii ani (oricât de bizare), aș fi recunoscător. În același timp, sunt curios și despre părerile consumatorilor.

Consumatorii contează în aceeași măsură, atâta timp cât ne susținem reciproc în toată aventura asta. Aș vrea să mă inspir de la voi acolo unde am omis ceva, iar mai multe păreri pot fi de ajutor oricui (mai multe capete, mai multe idei ). Totodată, sunt curios și dacă este cineva care încearcă să prevadă eventuale probleme și să fie pregătit (omul gospodar își face vara sanie și iarna car, iar aici știu că sunt oameni gospodari).

În ciuda tuturor greutăților cu care se confruntă o afacere de-a lungul existenței sale, satisfacția este cu atât mai mare cu cât provocările sunt mai neașteptate. Tot ce e nevoie ca să le treci pe toate este o minte antrenată, educată si călită. “Fortes fortuna iuvat” – Soarta îi favorizează pe cei îndrăzneți.

Cu asta în minte, mă consider de neoprit. În sufletul meu bate inimă de român și acum, mai mult ca niciodată, realizez câte minunății avem noi ca popor și trebuie să ne bucurăm de ele, să le facem cunoscute acolo unde nu sunt, pentru că ele reprezintă valori culturale care ne definesc ca nație.

Sper să vă motiveze tot ce am spus aici pentru că este cât se poate de real! Daca ați avut vreun moment de îndoială despre lucrurile pe care le produceți, oricât de simple sau mici vi se par ele, să știți că au o însemnătate mult mai mare decât vă imaginați, consumatorii ar putea să confirme asta! Vă doresc mult spor și succes în ceea ce întreprindeți!