Gospodăria Cobor, raiul tradițional contemporan

Gospodăria Cobor, construită dintr-un vis

Satul Cobor, din comuna Ticuș, județul Brașov, este un loc retras din Transilvania, unde orice pictor ar găsi inspirația și liniștea necesară pentru a chema muzele.

Am avut marele noroc de a cunoaște o familie care s-a îndrăgostit de satul transilvănean Cobor într-o plimbare cu bicicleta. Nu a durat mult până au hotărât să cumpere o casă acolo. Trei ani mai târziu, iubirea față de satul din inima țării a crescut și casele din jur au devenit parte din Gospodăria Cobor – 8 case în total. Când vor fi gata de primit oaspeți, vor fi disponibile 28 de locuri, un restaurant unde putem încerca rețete culese din zonă și produse locale și un spa cu ciubăr pentru relaxarea completă a orășeanului reîntors acasă, în natură.

Am ajuns la Cobor după prânz, cu gândul la pozele lor de pe Facebook Gospodăria Cobor. Ce am găsit acolo nu poate fi imortalizat în poze, sentimentul de libertate este inegalabil. Ca orășeni, obișnuiți (dar și stresați) să auzim zgomote țipătoare continue, satul Cobor pare inundat de liniștea de la bunici, întreruptă de câte un cocoș sau un lătrat de câine. Cu cât ne apropiam mai mult de gospodăria transilvăneană, cu atât se auzeau mai bine ciocăniturile meșterilor care lucrează la recondiționarea caselor care formează ansamblul ospitalier.

Când am parcat mașina în fața porții, am auzit un țipăt pe care nu l-am putut identifica oricât am încercat. Așa am devenit foarte curioși de ce se ascunde în spatele detaliilor arhitecturale vizibile din afară. Am deschis poartă și-am rămas cu un „wow” înghițit în sec la lumea care ni se deschidea în fața ochilor.

Întâmpinați de doi căței lup bucuroși de oaspeți, am intrat în curtea pietruită și ne-am salutat gazdele, bucuroși să vedem oameni și incitați de viitoarele povești care se construiau în mintea noastră cu fiecare detaliu pe care îl observam. Nu doar structurile caselor din cărămidă ne-au uimit, îmbrăcate cu mare grijă într-o interpretare modernă a arhitecturii locale cu lemn de stejar și brad, ci și vocile gazdelor când au strigat cățeii lup prima dată. Eu una n-am mai auzit așa nume inspirate pentru un cuplu de căței: masculul răspunde la numele Trans, iar femela, la cel de Ilvania. Împreună sunt Transilvania :))

Abia după ce am intrat în curte și ochii au putut cuprinde a mică parte din gospodărie, ne-am dat seama ce erau țipetele care ne-au pus rotițele în mișcare – cei doi papagali ai familiei: Ara (blue and yellow macaw) și Sante (red and green macaw). Nu te aștepți să găsești papagali la sat, cum abia te aștepți să mai vezi meșteșugari care recondiționează case în mod tradițional.

După ce ne-am bucurat să-i vedem pe oamenii care-au pus atâta ambiție și pasiune la recondiționarea caselor, am fost invitați la un tur al gospodăriei încă în construcție. După ce trăsesem cu ochiul de câteva ori la structurile și grădina de mirodenii din fața bucătăriei de vară, abia așteptam să aud poveștile fiecărui colțișor. Mintea îmi fremăta cu gândul că voi vedea interioarele din spatele geamurilor mari și a ușilor din lemn – nu mai aveam răbdare.

Într-o plimbare prin jurul Gospodăriei Cobor, le-am văzut și pe bivolițele Bina și Lica păscând liniștite. La chemarea gazdei, animalele s-au îndreptat agale spre noi, mai oprindu-se, mai înaintând. Ne-am continuat plimbarea înspre dealurile satului și înapoi înspre gospodărie spre seară, încercând să oprim timpul în loc ca să-l luăm ambalat în cutia amintirilor înapoi la oraș. Așa ne-am reamintit cum se asamblează un vis – pas cu pas.

Foto: PlatFerma.ro și Manuel Țeicu