Reţeta Mujdeiului Însângerat din Turnul cu Ceas

Turnul cu Ceas din Sighişoara pare a avea o bucătărie încăpătoare, unde azi îl vizităm pe Vlady. Pentru că Vlady are reţeta Mujdeiului Însângerat. O reţetă de poveste, cu poveste, care ne aminteşte de copilărie, de simplitatea unui lucru bun, bine făcut. O reţetă de mujdei pe care o putem face împreună cu copiii, folosind ingrediente româneşti, naturale, sănătoase. Mujdeiul se poate alătura multor mâncăruri alese, aşa că cel mai bine ne îndrumă cineva care ştie cum stă treaba cu usturoiul. Vlady.

 

Vlady este un vampirel simpatic şi iubăreţ, neobişnuit de drăguţ, cu dinţi de şoricel. Vlady adoră mujdeiul de usturoi, nu doarme ziua, nu stă cu capul în jos (ca părinţii săi, vampirii), are ca iubită o porumbiţă, Mary, şi cel mai bun prieten al său este un şobolan, pe nume Manix.

Reţeta Mujdeiului Însângerat din Turnul cu Ceas

Din Turnul cu Ceas, de unde locuiesc eu, cel mai grozav este să-mi permit să fiu boem. E-o taină, vă zic, a cerurilor, care se vorbesc în înaltul lor, ca să-şi împrăştie vânturile sângerii. Toamna asta ţi se vâră între aripi şi-ţi foşneşte prin buzunare a nopţi lungi, cu ai tăi, lângă sobă. O dulceaţă-ţi cuprinde cei doi ochi, şi-apoi simţi lic-lac, lic-lac, li-li-ac, acolo-n dosul inimii, ca un cojoc de bunică ce-ţi încălzeşte umerii.

În Sighi, în timpul roşcat-auriu al toamnei, eu şi marea mea familie liliecească avem obiceiul de-a ne găsi împreună în Odaia Scârţâitoare. Aici, ca englezii la ora cinci, ne desfășurăm un tabiet al casei: ceaiul roşu de după apusul soarelui. Drept să vă spun vouă, celor care mă ştiţi sau doriţi a mă şti, „ceaiul meu”  preferat e mujdeiul, în orice timp al zilei, dar ştiţi şi voi cum e cu familiile.

Le iubeşti şi le preţuieşti chiar dacă nu suportă lumina zilei sau usturoiul.

Și după cum spune zicala bătrânească, cin’ se aseamănă, se-adună la masă, vă las şi vouă secretul bucătăriei mele: SANGUINUM ALLIUM CONDIMENTUM – aceasta fiind denumirea în limba latină. Popular i se zice Mujdeiul Însângerat.

Din capu’ locului, simt nevoia să vă trimit la lămuriri alese și culese cu suflet de Radu Anton Roman, în cartea Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti. Acest prieten al neamului liliecilor zicea aşa: „sosurile de usturoi sunt răspândite în toată lumea ( mousses d’ail!) aşa că s-au rătăcit şi pe la noi vreo două-trei variante.

1. Cel mai simplu şi mai sărăcăcios: usturoi, sare, apă. Baza! La-ndemână e să cureţi o căpăţână de usturoi şi să-i baţi căţeii-n draci într-o „chisarniţă“ de lemn. Potriveşti o linguriţă de sare grunjoasă şi, când totul e o pastă lipicioasă, se adaugă apă. Merge la orice, carne, mămăligă, peşte.
2. Când la pasta de bază se adaugă o lingură de oţet, o linguriţă de ulei de floarea soarelui şi o lingură de mărar tocat, se cheamă că trecem prin Oltenia.
3. Pentru că, în Transilvania dacă ajungem, lângă oarece ciolan afumat şi fiert, sigur „boreasa“ va pune în piuliţa enormă de alamă, pe lângă cel puțin două căpăţâni de usturoi şi sare, şi un pahar de smântână, o lingură de oţet de mere, o linguriţă de miere şi ceva tarhon bine tocat, proaspăt sau în oţet.[1]”

Nu vă îngrijorați, de la baza mujdeiască până la mujdeiul însângerat nu e decât o iubire de-o sfeclă roşie a pământului şi-o rădăcină mică, şugubeaţă, de hrean. Deci, că să aveţi succesul meu, trageţi-vă mai aproape de sobă sau calorifer şi ascultaţi vorbele mele!

♥ Descoperiţi-vă dinţii! Adică, zâmbiţi larg!

♥ Bucuraţi-vă cu inima! Fiţi voioşi!

♥ Cu grijă, culcaţi sfecla curăţată şi cuminte într-o tavă, pe care o băgaţi la cuptorul Plăpumioara. Acesta va încălzi buna sfecla până ce-o va face bine-bine. Apoi trebuie lăsată în tihna bucătăriei o vreme, până când o puteţi da prin răzătoarea cea mai fină. Și-o aşteptaţi…

♥ Șugubăţul hrean îşi aşteaptă rândul. Lui îi place să fie gâdilat atunci când e dat tot prin răzătoarea mică şi fină. Șugubeață treaba, cum îi şi spune!

♥ Și-a sosit și clipa în care usturoiul va dansa pe masă!

Se iau fălcuțele înmiresmate rupte în bucăţele şi li se dă o întâlnire romantică în cana pisălogului. Și-acu’, vă învredniciţi mai cu străşnicie şi vă suflecaţi bine mânecile şi porniţi a-nmiresma odaia bucătăriei cu aroma zglobie a us-tu-ro-iu-lui! În mărinimia lor, mâinile dibace pisează şi pisează, până când, tropotul fălcuţelor usturoiate se transform în pastă albă, lipicioasă.

Și staţi, că nu, nu e gata!

Cu spor şi voioşie, buna sfeclă se prinde în dansul sângeriu final.

Sfecla roşie cu hreanul şi cu usturoiul îşi dau mâna într-o nemaiauzită horă, amestecându-se toate sub oblăduirea tainică a lingurii de lemn, unindu-şi aromele şi puterile în Mujdeiul Însângerat.

Nu vă mai zic, că, desigur, oricând vă aştept la o degustare la mine, în Turnul cu Ceas, la un mujdei şi-un taifas!

Vlady

Reţeta-poveste scrisă şi executată de Mădălina Ciocoiu şi Alin Ivan ne face cunoştinţă cu Vlady, pe care îl poţi urmări pe Facebook.

Vlady e un personaj de benzi desenate creat de Emanuele Leoni (idee şi script) şi Alin Ivan (desene).

[1] R.A.Roman, Bucate, vinuri și obiceiuri româneşti, Ed. Paideia, 1998, Bucureşti, p.18

Ne place să auzim poveştile celor care ne hrănesc, celor care promovează sănătatea. Ne place să aflăm despre cei care cresc legume şi fructe, animale de curte şi de păşune, despre cei care au transformat casa de la ţară în spaţiu pentru musafiri şi îi hrănesc din gospodăria proprie. Trimite-ne un email dacă şi tu eşti sau ştii pe cineva a cărui muncă merită promovată.

Email PlatFerma: platferma@gmail.com