Legumicultură ecologică: ce motive ai avea să începi?

“Legumicultură ecologică” are pe Google 58.600 rezultate, iar “Cum devin fermier” are 3.530.000 rezultate și asta mă face să mă întreb: oare câți dintre oamenii aceștia visează la creșterea legumelor într-un mod nu doar curat, ci fără bătaie de cap?

Te-ai apuca de legumicultură ecologică? Din ce motive?

O viață simplă, cu o afacere simplă, cu lecții, mentori și și progres constant. Am scris simplă, nu fără provocări. Simplitatea aduce claritate și e mult mai greu să scoți tot ce poți dintr-un concept prin a simplifica lucrurile decât e să tot adaugi, sperând că încă o idee în plus poate schimba jocul în favoarea ta. Less is more.

Legumicultură ecologică,

dar cu ce preț?

Și acum mă refer strict la preț, acela pe care-l calculezi când începi o afacere cu legume. Poate conține costul semințelor, al solariilor, al organizării de cultură pe sezon, apoi analizarea pieței, cooperarea cu alți producători locali și nu numai.

Mi-ar plăcea să deschidem o discuție în secțiunea de comentarii, pentru că și eu mă uit mereu pe forumuri și în grupuri ca să înțeleg mai bine toate dimensiunile produselor locale așa cum le trăiește lumea. Dincolo de interacțiunea directă cu producători și alți actori din piața asta (încă) mică a produselor locale românești, cuvintele scrise rămân și ca o radiografie a timpurilor.

Acum câțiva ani, când am creat PlatFerma din curiozitatea proprie (și-am povestit la TEDx Brașov Women despre începuturi), producătorii aveau alte povești, pentru că erau alte vremuri. Vremurile vin și trec. Ce rămâne e fie amintirea, fie structura bine înfiptă, pe care încă se construiește.

Dacă ar fi să ai pământ la țară, tu ce ai alege să faci?

Ca să încep eu discuția, astea ar fi unele dintre motivele pentru care aș cultiva eu legume:

• mișcare una cu natura, observarea a ceea ce mă înconjoară, simțurile astea cărora le-am uitat utilitatea în spatele laptopului / telefonului,
• optimizarea unei vieți sănătoase fizic, psihic, sufletesc, comunitar, energetic (întindem o horă? :)))).
• redescoperirea unei vieți pe care o știam de mic copil, când picioarele mele de copil se urcau pe brazdele făcute de tractor când ne ara grădina – să mă regăsesc ca observator și explorator mai mult.
• descoperirea și explorarea diferitelor tipuri de semințe de legume, cum se cresc, cum se optimizează culturile ca să ai cea mai bună nutriție și cel mai aromat gust.

Deocamdată, menirea mea e să rămân curioasă de cum fac alții lucrurile, să învăț de la ei și să dau mai departe ce aflu – asta fac aici pe PlatFerma, în diferite moduri: fie că le ascult poveștile, ca în Portretele de Fermier, fie ne auzim la telefon, fie merg în vizite, fie plantez ceapă (acum câteva zile) şi fac poze la bucăți din natură cu manichiura mea semi-permanentă cu sclipici :)))

Ce faci? Șezi și cugeți? Ba, numa’ șăd

Filozofie, legumicultură ecologică și dorințe

Prin natură suntem observatori, recunoaștem în repetarea ciclurilor oportunități de adaptare, câteodată de progres. Adaptarea presupune observație și timp, fără de care creierul nostru nu poate căuta soluții, că nu vedem problemele care pot fi transformate în oportunități. Doar să iei de la cineva o idee și să încerci să o aplici, apoi să treci la alta fără să înveți din experiență, e inutil de multe ori. Dar observarea te educă și îți amintește să fii umil în fața naturii, că nu e doar soare și curcubeu.

Motivele astea sunt de ajuns ca să mă duc în gospodăriile fermierilor locali, dar nu destule pentru a începe o afacere în legumicultura ecologică. De asta te întreb pe tine, din ce motive ai cultiva legume curate?

După ce-mi spui părerea ta, aici găsești mai multe despre: