Vizită la Grădina Ecologică La Borcan: Pârjoale și Ierburi din Solarii

Pe drumul dintre Brașov și grădina ecologică din Vad (tot județul Brașov), m-a prins o ploaie scurtă care-a devenit subiect de conversație meteo la masă cu Lucian Dragomir. De obicei, situația meteo e amintită în conversație de mulți orășenii ca mine, care se întreabă dacă să-și ia o umbrelă la ei sau nu.

În schimb, pentru fermierii care depind de starea vremii, de la așteptatul să treacă iarna să te poți apuca de treabă și până la grindina de care auzi mereu la știri că “face ravagii”, meteo este un subiect care aduce la suprafață emoții puternice. În cazul lui Lucian, emoțiile puternice se transformă și se transferă printr-un umor pe care eu nu-l pot reproduce aici, așa că nici n-am să încerc. Știu doar că râdeam bine de felul în care a pus problema că plouă mereu în jurul Vadului, dar niciodată ÎN Vad.

(👉La finalul articolului, găsești rețeta video de pârjoale👈)

Norocul meu că toată ziua a fost soare. Așa că am pornit în tihnă prin curte, unde Lucian pregătise gardurile pentru viitoarele plante comestibile agățătoare.

Mi-au plăcut împletiturile din lemn de alun care delimitau straturile de castraveți și-am aflat că a pus alun și pe gardul de sârmă ca să reducă temperatura vara, astfel încât plantele să nu fie arse de căldura metalului sub soarele fierbinte.

Am admirat îmbunătățirile din grădina ecologică, inclusiv cele două noi solarii – două structuri pe care am avut norocul să le văd cum se ridică (n-am mai văzut cum se înalță un solar până acum, cum se montează structura, cum se pune folia peste structură – m-a fascinat procesul.)

Pas cu pas, după ce mi-a arătat unde sunt plantate leușteanul și rabarbărul, am ajuns în solar. Primii pași par un warm-up pentru căldura din interior, chiar dacă “geamurile” foliei erau deschise. Solarul era plin – 4 soiuri de vinete în drepta, 7 feluri de ardei colorați în stânga. În următorul solar sunt tomatele, și ele de toate culorile – în total, “vreo 430 de fire de roșii”, îmi spune Lucian, din care probabil voi ieși vreo 3 tone de tomate. Plantat din loc în loc printre firele de roșii, busuiocul deja se simțea în aer.

Deocamdată totul e mic și verde, mai ales măcrișul plantat pe marginile solarului, care-a intrat în compoziția salatei calde pe care-a gătit-o Lucian lângă pârjoalele “de Vad” despre care o să vorbim puțin mai târziu.

Lucian și grădina ecologică de sub munți

Pe Lucian l-am cunoscut prin 2016, și poți citi povestea de atunci în Portretul de Fermier aici. De-atunci, multe s-au schimbat și pot spune că am învățat multe de la el. Învăț în continuare, fiecare vizită în grădina lui mă entuziasmează cu ceva.

Anul acesta, pe lângă solarii, totul e plantat și optimizat – am văzut răsăriți: dovlecei, fasole la metru, mix de sfeclă de mai multe culori – alb, roz,  roșu, galben – ceapă franțuzească și cele pe care abia așteptam să le văd – ridichiile colorate (ridichiile astea sunt speciale pentru mine pentru că le-am plantat eu și am și dovada :)) ). Am mers mai departe și am văzut mizună – muștarul sălbatic cu frunze mov, care-a ajuns și el în salata caldă – apoi salata pe care o recunosc din alți ani, ceapă și usturoiul pe care o să-l folosească la procesarea legumelor pe care le pune la borcan – de unde și numele La Borcan.

Lucian a cules “frunze”, adică spanac roșu , măcriș verde și busuioc – din solar și ceapă verde, rucola, frunze de ridichi și mizura din afara lui. Măcrișul însângerat a scăpat, era prea mic.

Apoi a scos din frigider carne de vițel tocată, niște clisă tocată mărunt din cuțit, ceapă verde să nu fi fost degeaba primăvară, un ou, un vârf de muștar, un strop de făină, sare și piper și-am așteptat cu nerabdare să se prăjească compoziția bine amestecată în ulei.

Sub pârjoalele delicioase a pus în farfurie o salată caldă făcută din frunzele culese mai devreme, încoronată cu puțină brânză de capră care s-a topit imediat. Rezultatul arată așa:

Vezi rețeta video de pârjoale pe canalul de YouTube La Borcan:

Totul a fost delicios, un amestec de arome pe care nu l-am mai încercat până acum. Așa că îi mulțumesc lui Lucian Dragomir pentru primire, masă, informații și companie.

Aici poți vedea celelalte vizite în grădina La Borcan și articole despre munca lui Lucian, ca să ai termen de comparație și să vezi progresul de-a lungul anilor: