
Ţăst pentru Pâine, Instrument de Bucătărie Secular în Mâinile unui Student
Când afli că cineva a pornit o afacere plecând de la un ţăst pentru pâine, poate te gândeşti “şi eu aş putea să fac asta“.
Chiar dacă nu a avut pregătire şi nu a fost la cursuri despre “cum să începi o afacere cu ţesturi pentru pâine” , un tânăr student “s-a împiedicat” de un ţest pentru pâine cu potenţial de afacere. Şi spun că “s-a împiedicat” pentru că povestea lui George Dumitru nu a fost plănuită. S-a dezvoltat organic şi se vede din detaliile construite de George că e mai mult decât o afacere, e un proiect de suflet.
Pentru mulţi dintre noi puțin ar conta dacă bunica ar pierde ţestul care i-a încununat succesul în bucătăriei atâta timp. Pentru George Dumitru, spargerea ţestului bunicii a devenit o oportunitate care a marcat începutul unei afaceri cu ţesturi de pâine.
Cine sunt cei care schimbă jocul?
În timp ce mă documentam despre George şi ţestul pentru pâine, am dat peste cartea “” într-o librărie. Autoarele Mona Dîrţu şi Andreea Roşca au surprins traiectoriile unor afacerişti români din economia românească privată care au pornit cum nu te aştepţi. Oameni care pot fi luaţi ca model de afaceri într-o economie unde pregătirea a fost, o mare parte din timp, importată.
Dincolo de lecţiile de afaceri învăţate în şcolile româneşti cu principii “de afară”, oamenii de afaceri ai României de azi s-au auto-educat mai mult în “şcoala vieţii”, prin încercare şi eroare. Am putut să găsesc o asemănare între drumul de început al celor menţionaţi în carte şi povestea începutului unei afaceri cu ţesturi pentru pâine.
Probabil George Dumitru va fi unul dintre aceia care va inspira generaţia următoare şi va putea împărtăşi din propria experiență.
Cum schimbă George Dumitru jocul?
Ca să înţelegem mai bine cum un singur ţest pentru pâine spart a devenit afacere şi modalitate de promovare a tradiţiei, să îl lăsăm pe George Dumitru să ne ghideze pe firul poveştii, ca Alchimistul lui Coelho. Aplicând cu migală ce a învăţat la facultate, George deschide drumul tinerilor care aplică şi testează teoriile învăţate în şcoală pe o piaţă emergentă, cum e piaţa românească. Să-i aflăm povestea dintr-un şir de curiozităţi şi lămuriri.

George Dumitru şi Ţestul pentru Pâine, un fel de Jack şi Vrejul de Fasole
Cine: George Dumitru, de origine din Roşiorii de Vede, proaspăt absolvent al Facultăţii de Antreprenoriat, Ingineria şi Managementul Afacerilor din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti, 23 de ani, un om simplu, prietenos, ambiţios, muncitor şi cu spirit antreprenorial.
Ce: Povesteşte-ne pe scurt câteva detalii despre:
- cum ai descoperit ţestul tradițional?
Ţestul l-am cunoscut de mic, de când eram o mână de om, când îmi petreceam vacanţele de vară în curtea bunicii din comuna Beuca, județul Teleorman. Am trăit de mic mâncând zilnic pâine la test, iar pentru mine, acest obiect nu este un lucru nou. Ba mai mult, deoarece ne cunoaștem destul de bine (eu și ţestul), mi-am permis să-l împărtășesc şi cu alții.
- ce poveşti îţi aminteşti în legătură cu ţestul?
Îmi amintesc când eram mic, în vacanţele de vară plecam cu prietenii la pescuit şi îmi plăcea să petrec toată ziua pe baltă. Când mă trezeam (în jurul orei 8 dacă îmi aduc bine aminte), bunica deja pregătise pâinea, deoarece se trezea de dimineaţă. Luam o bucată de pâine caldă cu brânză cu mine pe baltă. Era foarte gustoasă şi fiind şi caldă, avea un gust deosebit. Nu de multe ori o mâncam goală deoarece era foarte gustoasă.
- cum află lumea despre ţest?
Unele persoane care au trăit la sat cel puţin o perioadă scurtă de timp, îşi aduc aminte cu nostalgie de momentele copilăriei şi doresc să retrăiască pentru o clipă acele momente. Asta îi determină să caute acest produs şi în zilele de astăzi, deşi unii dintre ei poate ca au trecut deja de vârsta de 40 sau 50 de ani.
- cum ajung să cumpere instrumentul de gătit?
Fie îşi aduc aminte de acest produs şi pur şi simplu caută informaţii pe internet (unde ne găsesc foarte repede pe site-ul nostru, fie îşi petrec o parte din timpul liber pe facebook, şi ne găsesc şi acolo, noi fiind foarte activi. Nu în ultimul rând, prin recomandări, văd pur şi simplu produsul la alte persoane.
- cum reacţionează lumea când primeşte ţestul?
Aş vrea să precizez că avem 2 metode de achiziţie a ţestului. Prima este ridicare personală de la adresa noastră, comuna Beuca, judeţul Teleorman. Este metoda pe care o recomandăm tuturor deoarece fiecare persoană poate să-şi aleagă dintr-o gamă mai mare de produse, poate observa cum arată o vatră clasică, tradiţională, şi poate primi informaţii despre tot procesul de coacere a pâinii, de la bunica.
Oamenii sunt foarte încântaţi să găsească toate aceste informaţii într-un singur loc şi să li se răspundă la orice posibilă întrebare sau neclaritate. A doua metodă este livrarea prin curierat. Produsul, ambalat corespunzător, ajunge în mai puţin de 24 de ore, în orice colţ al ţării. Oamenii sunt multumiţi şi de acest canal de livrare deoarece este foarte rentabil pentru persoane care locuiesc în părtile îndepărtate ale ţării (Satu Mare, Constanţa, Iaşi, Cluj, Oradea, Timişoara, etc.).
- cum va promovaţi şi ce înseamnă să faci comerţ online cu un produs ca ţestul de pâine?
Promovarea – una “studenţească” – aşa cum îmi place mie s-o denumesc, este una, aşa cum poate reiese şi din nume, în care nu se investesc foarte mulţi bani, aproape zero aş putea spune. Mai precis, facem promovare pe site-ul de socializare (facebook) în mod 100% gratuit, iar pagina noastră a reuşit să crească organic, ajungând la un număr de peste 1200 de urmăritori. Un alt canal de promovare este site-ul youtube. Aici am încarcat 2-3 clipuri de prezentare, şi, datorită indexării, reuşim să atragem clienţi şi de aici (tot un canal gratuit). Singura cheltuială cu promovarea o constituie magazinul online Testuri Paine – dar şi aceasta este redusă la minimum. Mai precis, s-a investit suma de 40 de euro – cotravaloarea cumpărării domeniului pe viaţă (100 de ani), la care se adaugă anual aproximativ 15 euro, pentru hostare. Ciudat sau nu, site-ul începe să strângă şi el comenzi, dovedind în acest fel ca în comerţul electronic se poate vinde aproape orice, important e să ajungi acolo.
Cum: Ne place să aflăm cum se desfăşoară lucrurile în detaliu.
- cum se face un ţest?
Aici este multă muncă… În primul rând se pregăteşte materia primă cu o zi înainte de prelucrarea propriu-zisă. Se amestecă în cantităţi egale argilă şi balegă de cal care se udă bine. Se lasă până ziua următoare pentru ca pământul să se tragă. Dimineaţa, compoziţia respectivă se calcă cu picioarele apoi se ridică, apoi iar se calcă şi tot aşa de 9 ori. Cifra 9 are conotaţie magică. Se spune că dacă ţestul nu este călcat de 9 ori, se va sparge. Dupa ce s-a călcat de 9 ori, materialul obţinut se împarte în “guguloaie”- grămezi de capacitatea unei găleţi, şi este cărat pe “muşuroaie” (grămezi de pământ modelate pentru a forma interiorul ţestului). Mai nou, am înlocuit aceste “muşuroaie” cu matriţe din ciment pentru ca ţestul să iasă cât mai uniform şi să aibă un diametru exact.
- ce fel de materiale se folosesc şi de unde se procură?
Materiale folosite: sapa, lopata, matriţe ciment, folie plastic pentru a înveli ţesturile, cutii carton (ambalaje), scoci, folii protectoare, birotică.
Materii prime folosite: argilă roşie – se procură de la marginea satului şi balegă de cal – se procură de la caii vecinilor din sat.

- v-aţi gândit să treceţi şi la vânzarea produselor care se pot face în ţest?
Da, ne-am gândit, dar nu putem realiza acest lucru. Să prepari o păine şi să o livrezi prin curierat pare absurd, iar ca să te duci cât mai aproape de posibilul consumator implică costuri mari şi, în acelasi timp, nu există multe persoane care să cunoască obiectul şi să fie dispuşi să cumpere acea pâine.
Când: Când aţi început?
Am început în vara anului 2012.
De ce: Care este motivul care v-a îndemnat să începeţi?
- cum v-a venit ideea?
Ideea a venit pur şi simplu din întamplare. În vara anului 2011 , două vecine au făcut pentru ele şi pentru bunica câteva ţesturi (7-8). Eu, fiind în vacanţă, le-am ajutat. Şi-au luat fiecare câte un ţest, adica 3, şi au ramas cam 5 bucăţi. Pe acestea am încercat să le vindem pe net (deşi poate părea absurd la început), dar am reuşit să le vindem în 3-4 luni. Anunţul a rămas pe internet, telefoanele continuau să sune, deşi nu mai aveam produse. Văzând asta, ne-am hotărât să încercăm să mai facem vara următoare, pentru a mulţumi toate persoanele care sunau. Cu timpul “s-a îngroşat gluma” şi treaba a început să fie din ce în ce mai serioasă. Nu ştim însă cât timp va continua aşa, dar suntem dispuşi să răspundem pozitiv cererii.
- ce greutăţi aţi întâmpinat?
Am întâmpinat foarte multe greutăţi. Cu una încă mă confrunt şi acum şi din păcate nu am cum s-o elimin sau s-o diminuez. Aici mă refer la persoanele care comandă produsul prin curierat şi, în momentul în care le ajunge coletul acasă (la 2 zile de la primirea comenzii) refuză comanda, din motive numai de ei ştiute. Nu am să îi înţeleg niciodată, de ce oare comandă un produs apoi refuză primirea. Stau şi mă întreb şi îi intreb şi pe ei: “De ce oare l-au mai comandat?”

- care e cel mai important lucru pe care l-aţi învăţat şi cum vă ajută asta azi?
Sunt multe lucruri care le-am învăţat. Sunt lucruri mici, dar puse împreună, ne-au ajutat fantastic. Unul dintre cele mai importante este satisfacţia clienţilor. Dacă clientul este mulţumit şi noi vom fi mulţumiţi. Printr-o satisfacţie crescută, clientul va recomanda mai departe produsul, astfel vânzările vor creşte organic, fără investiţii în publicitate. Practic, investind în satisfactia clienţilor prin produsele de calitate pe care le oferim, investim în acelaşi timp şi în publicitate. Iar prin acest verb, “a investi”, mă refer în mare parte la timp, atenţie şi muncă, nu la bani. Din aceeaşi cantitate de materie primă pot obţine şi produse de calitate şi produse de calitate mai slaba. Diferenţa o constituie această investiţie în muncă şi atenţia pe care o dăruieşti.
Planurile de viitor ne ajută să prosperăm. Care sunt planurile de viitor care vă înflăcărează?
Dacă până acum am încercat doar să răspundem pozitiv cererii, pentru anul / anii ce urmează nu avem tocmai un obiectiv bine definit. Pana acum am beneficiat de resursa timp (deoarece eram student şi aveam verile libere), dar de la anul nu cred că voi mai avea această oportunitate. Ideal ar fi să putem “specializa” pe cineva în aşa ceva, dar este foarte greu, deoarece este mult de muncă şi oamenii se cam feresc de acest aspect. Alte variante nu văd momentan, dar un lucru e sigur. Dacă vom continua sau nu, veţi afla în timp util pe pagina noastră de facebook sau pe site-ul nostru.
Aici se încheie incursiunea în lumea unui ţest pentru pâine alături de George Dumitru. Îi mulţumim că ne-a răspuns la întrebări şi îi mulţumim că duce mai departe o tradiţie românească veche de secole. Suntem mândri de el şi de faptul că a reuşit să vadă oportunitatea pe care o oferă dorinţa de a ajuta şi munca făcută cu pasiune.
Ce am învăţat din conversaţia cu George
De multe ori m-am gândit la studenţii care termină o specializare şi “nu îşi găsesc de lucru în domeniul lor”. George a terminat o facultate care l-a ajutat să îşi dezvolte spiritul antreprenorial. A ales să-şi facă de lucru înainte să-şi găsească de lucru. Verile studenţiei au devenit oportunitate de auto-educare.
George Dumitru este un student “la master” care poate fi dat ca exemplu. Încă de la primul email, George s-a dovedit mai mult decât pregătit. Fiecare răspuns este minuţios detaliat, aşa că e uşor să întrezărim traiectoria ascendentă a tânărului. De asemenea, e uşor să vezi de ce George va continua şi probabil vom citi despre el menţionat ca antreprenor de succes în viitor. Dincolo de fiecare ezitare, se simte speranţa.
Ştim că atunci când îţi doreşti ceva cu tărie, tot universul conspiră la îndeplinirea acelei dorinţe. Antreprenorilor români consacraţi li se adaugă antreprenori noi, care beneficiază de experienţa celor dintâi. Nevoia de modele autohtone poate inspira tineri ca George să mărite informaţiile din şcoală cu afaceri inspirate din sănătatea şi omenia românească.
Descoperă și rețete de încercat la țăst tradițional: