
Casă de vacanță de vânzare + manual de utilizare
Casă de vacanță de vânzare – trăiește o poveste de dragoste cu natura!
—Atenție! Casa a fost vândută și noii proprietari se bucură de propriul început de poveste.—
Vezi aici finalul de drum alături de cei care au iubit locurile și oamenii ca în familie.
Rar ți-e dat să vezi casă de vacanță de vânzare care vine cu manual de utilizare. Povestea actualilor proprietari te va ajuta să ai un start când te instalezi în casa de vacanță care lor le-a servit ca mod de cunoaștere a oamenilor și a obiceiurilor Banatului Montan, dincolo de relaxarea și munca investită în casa lor de vis.
Așezată pe malul lacului, cu vedere la schimbările anotimpurilor reflectate în pădurea de vizavi și de jur împrejur, cu obiecte de ceramică și lemn pictate cu suflet și talent de actuala proprietară, alei cu pietre de râu, fântână săpată și decorată cu bun gust, flori îngrădite pe terasele curții, bancă pictată manual în fața casei, pentru duminicile ca pe vremuri, casa este o minunăție despre care afli și mai multe din povestea de mai jos.
Anunțul pentru casa de vânzare sună așa:
“Vindem casa noastră de vacanță din județul Caras-Severin, loc. Dognecea – 55.000 EUR.”
“Vindem casă de vacanță în județul Caras-Severin, la 100 km de Timișoara. Casa se află pe malul Lacului Mare din Dognecea și este recent renovată. Are 2 camere, baie (cu duș, chiuvetă, wc și bideu), bucătărie complet mobilată și utilată, terasă acoperită, cu mobilier, cuptor, grătar de grădină, apă curentă, centrală termică pe gaz din 2016 (butelie mare cu butan, 1700 litri), sobă de teracotă, ușă metalică de acces interior, loc de parcare pentru mașină, podrum. În curte este forată fântână. Acoperișul este recent renovat cu țiglă. Casa este tencuită și dată cu lavabilă decorativă albă, iar soclul este placat cu piatră de munte. Baia și bucătăria sunt îmbrăcate în gresie și faianță. Suprafața terenului, casă plus gradină, este de 1000 mp; are multi pomi fructiferi. Casa este situată la poalele munților Dognecei, într-o zonă de o frumusețe naturală de excepție, în fața Lacului Mare și la 10 minute de mers pe jos pana la Lacul Mic. Nu aveți nevoie decât de lucrurile personale și vă puteți muta imediat! Prețul este de 55 000 Euro, ușor negociabil. Încălzire: centrala proprie. Utilități generale: apă, fosă septică, curent, CATV, telefon, sistem încălzire: centrală proprie + sobă teracotă, acces internet: cablu, wireless. Gradina de lângă casă este complet amenajată.”

Povestea de dragoste a actualilor proprietari începe cu dragostea care i-a unit cu zona la prima vedere a Cheilor Nerei:
“…Se-ntâmpla prin iulie, astfel încât, atunci când m-am făcut bine, trecuse demult vara. În anul următor, tot căutam motive să ne întoarcem acolo. Ba să vedem Cheile Șușarei, ba să vizităm satele Sasca Montană, Sasca Română și Potoc, până când ne-am trezit visând cu ochii deschiși la o casă de vacanță. Economiile noastre erau planificate, căci anul viitor fiica mea se mărita. Nu era rost de casă, ci doar motive de joacă. Nu mă întrebați când joaca a devenit treaba serioasă, căci am ajuns chiar să întrebăm prin sate de niscaiva case de vânzare la prețuri rezonabile…”
“ …Și-uite-așa am luat o casă frumoasă, ce-i drept, nu cu toată escadrila, doar cu câteva avioane civile: adică două camere cu baie și bucătărie. Satul are o singură stradă: pe-o parte se întinde Lacul Mare, pe cealaltă sunt înșiruite casele, una lângă alta. Grădinile toate sunt în pantă abruptă, căci satul e construit la poalele dealului. Dincolo de deal e lacul mic. Cică aici ar trăi vreo 3000 de suflete, dar mai bine de jumătate dintre ele muncesc în afara țării…”
Acomodarea cu lumea satului din Banatul montan le-a adus actualilor proprietari o altă perspectivă, a satului unit și-a omeniei, dar și a naturii neîmblânzite pe care-o căutau fără să știe:
“…În sat, toată lumea îmi zicea “doamna”. În primele zile, tot întorceam capul până m-am dumirit că aia eram eu. Am înțeles din prima că, pentru săteni, “doamna” era sinonim cu “străina”. După o săptămână, mă întrebau de sănătate, mi-aduceau nuci, mere, struguri, și am înțeles că am fost primiți în comunitate. Vecinii își făceau drum prin fața casei și, deseori, când aveam nevoie de ajutor, ne trezeam cu câte unul în ogradă, să pună umărul la cărat un corp de mobilă sau să țină scara. Nu mai mergeam la piață, ci venea piața la noi: și laptele proaspăt muls, și ouăle de găină, și carnea de pui…”
“…Într-o zi ne-am dus până la Lacul Mic, cel din spatele grădinii, și mare ne-a fost mirarea să vedem un cerb cu o coroană bogată. Până să scoatem telefoanele să-i facem poză, a făcut două salturi și s-a pierdut în desiș. Sătenii spuneau că, în curând, lupii vor da roată la stânele cu oi. Pescarii nu mai prindeau nimic în năvod, iar pădurea devenea pe zi ce trece tot mai arămie. Uite-așa a trecut o lună, cu experiențe inedite, de-acum gata cu atmosfera bucolică, ne-am întors deja acasă. La muncă de mâine! Bine te-am regăsit, Timișoara. După o lună petrecută prin coclauri, puteai să mă întâmpini cu puțin soare.”
Povestea casei de vacanță, de vânzare acum, .

*poze primite de la proprietar.
2 Comments
Dragi cititori, casa noastra de la mosie si-a gasit noi proprietari. Va multumim. https://ploaiadecuvinte.blogspot.com/2018/10/dognecea-la-final-de-drum.html?m=1
Să fiți fericiți și voi și ei! Mulțumim că ne-ați făcut parte din frumoasa poveste a moșiei!